Cum să crești un copil încrezător

Ca părinte, vrei să te asiguri că micuțul tău nu va avea niciun fel de probleme în a-și exprima gândurile, a se afirma și a fi încrezător în propriile forțe. Pe de altă parte, un copil prea încrezător în el, care este supraevaluat de părinți, poate crea probleme. Diferența între a-i spune copilului tău că e cel mai bun, indiferent dacă e sau nu și a-i lăuda punctele forte, este una clară. Un copil prea lăudat va fi extrem de încrezător, chiar și atunci când nu este cazul, el devenind arogant. Un copil care își cunoaște puterile și slăbiciunile, va știi să aleagă situațiile din care va avea de câștigat.

Lasă-l să cadă

E important ca fiecare copil să învețe că eșecurile și căzăturile sunt obstacole pe care trebuie să le depășească singur, nu să îi fie rezolvate de alți oameni (în cazul de față, de părinți). Copilul tău trebuie să știe că nu întotdeauna va fi cineva acolo să îl ridice și să îl facă să zâmbească așa că trebuie să învețe cum să facă asta singur. Ca să faci asta încearcă să nu intervii decât în cazuri absolut necesare.

Nu-i fă complimente false

Oferitul de complimente copiilor poate avea două tăișuri: fie crește cu impresia că e mai bun decât e de fapt, caz în care va fi dezamăgit destul de tare când va afla că nu e așa, fie va ajunge să nu îți mai creadă complimentele, provocându-i opusul a ceea ce vrei să faci, făcându-l deci să îi scadă încrederea în sine.

Citește continuarea pe: BunaDimineata.ro

Cum îți disciplinezi copilul

Disciplinarea copiilor noștri este un lucru esențial pentru ca aceștia să capete abilitățile sociale necesare în viață. Această disciplină însă, se obține în timp și e nevoie de multă atenție din partea părinților. Totuși, disciplina înseamnă pe de o parte corectarea comportamentelor negative și întărirea comportamentelor pozitive. Cum poți face asta și unde intră pedeapsa în această ecuație?

Disciplina în funcție de vârsta copilului

Disciplinarea copilului tău ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă, astfel încât să creezi o bază pe care să îl poți educa. Începând din momentul în care bebelușul devine mobil și activ fizic, trebuie să începi să faci diferența între lucrurile care îl ajută să învețe și să înțeleagă mediul său înconjurător și lucrurile care îi pot dăuna. Astfel, înainte să îl cerți sau să îi spui nu, îndepărtează din câmpul său vizual toate obiectele cu care nu are voie să umble (fie pentru că sunt un pericol pentru el, fie că sunt prețioase pentru tine). Apoi, încearcă să introduci obiecte care să îi stârnească interesul. Totodată, poți începe să introduci indicații verbale care, în timp, îl vor face pe micuțul tău să înțeleagă ce vrei să spui. De exemplu, dacă copilul tău merge spre priza electrică, poți să îi spui pe un ton jucăuș, dar ferm, „ah aah”. Asta îi va distrage atenția, iar semnalul tău va fi înregistrat de copil. În timp, copilul va înțelege de unul singur că priza electrică nu e de atins.

Pe măsură ce copilul crește, ai grijă la metodele de disciplinare pe care le folosești, de la revocarea unor privilegii precum urmăritul programului preferat la televizor, la pedepse active precum curățarea camerei. Asigură-te că metoda pe care o alegi se potrivește personalității copilului tău și că acesta nu va reacționa mai urât, în semn de răzbunare.

Recompensarea comportamentelor pozitive

Așa cum îl pedepsești atunci când face ceva rău, tot așa trebuie să îl recompensezi pentru faptele bune. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să îi dai copilului tău o ciocolată întreagă de fiecare dată când face ceva bine. În funcție de acțiunea făcută de acesta, alege între un „Bravo” sau un „mă bucur că ai făcut…” și o recompensă mai substanțială (dacă este un comportament pozitiv excepțional).

Citește continuare pe: BunaDimineata.ro

Greșeli comune ce duc la dificultăți de adormit a bebelușului

Să puneți copilul la somn poate să fie o provocare zilnică, să doarmă până dimineața este dorința fiecărui părinte și poate una din cele mai descurajatoare sarcini ca părinte. Probabil orice părinte se confruntă, măcar ocazional, cu  timpul de somn al copilului.

Puteți schimba rutina pentru a preveni eventuale dificultăți comune când puneți copilul în pat. Astfel, copilul o să fie mai odihnit și mai fericit, iar dumneavoastră la fel.

Care sunt cele mai comune greșeli în această privință?

  1. Puneți copilul la culcare prea târziu

În ziua de azi, copiii nu mai sunt obișnuiți să doarmă la fel de mult, probabil preocupările diferă și chiar și dumneavoastră ca părinte sunteți diferit, față de părinții dumneavoastră. Poate veniți mai târziu de la muncă și încercați să profitați de momentele acelea pentru a petrece mai mult timp cu copilul și astfel rezultă orele târzii de culcare. Rezultatul este: dificultăți de somn, neliniște și timp mai redus de somn, bebelușul trezindu-se pe parcursul nopții sau dimineața devreme.

Creați obiceiuri sănătoase: stabiliți o oră de somn în fiecare seară, chiar și în weekend, cât și pentru somnul de după masă și încercați să vă țineți de program. Sunt recomandate aproximativ 13 ore de somn pe timp de noapte pentru bebeluși și pentru copiii mici, 12 ore pentru preșcolari și 10-11 ore pentru școlari.

  1. Săriți peste rutina de înainte de culcare

Chiar și adulții beneficiază de o rutina zilnică de relaxare înainte de culcare, care face o trecere ușoară de la o zi ocupată la un somn liniștit. Copiii obișnuiți cu această rutină o să beneficieze de o calitate crescută a somnului, de timp scăzut de adormire și un somn mai odihnitor, fără să se trezească noaptea. Ritualul poate să fie cititul unei cărți, ascultarea unor melodii sau chiar o baie reconfortantă. Indiferent de vârsta copilului, acest ritual este un indicator de somn ce îl ajută să își încheie ziua la aceeași oră în fiecare seară.

  1. Trecerea de la pătuț la un pat mare prea devreme

Probabil îți place să te plimbi prin magazinele de mobilier și observi lucruri tot mai frumoase pentru copilul tău. Astfel decizi că un cadou mai potrivit decât un pat nou, mai mare, care să arate faptul că copilul a crescut, nu există. De îndată ce face trecerea, dacă copilul este prea mic, o să cadă cel mai probabil din pat, datorită faptului că nu are percepția dezvoltată, nu își dă seama de limitele patului și nu are suficient auto-control să rămână în acesta. Înainte de 3 ani majoritatea copiilor nu sunt pregătiți să părăsească pătuțul, și nici nu este indicat. Când un copil trece de 3 ani puteți căuta un pat mai mare, dar dacă copilul nu se adaptează atât de ușor, nu e nicio problemă dacă prelungiți această perioadă. Cu timpul să fie capabil să doarmă într-un pat mai mare și probabil o să ceară chiar el unul.

 foto