Tipuri de parenting

Ansamblul de practici comportamentale și emoționale pe care părinții le au față de copil poartă denumirea de stil parental. Acesta este determinat de două dimensiuni și de modul în care ele sunt dozate în procesul de creștere a copilului: dimensiunea emoțională și cea rațională. Altfel spus, latura afectivă manifestată în raport cu tehnicile și procedurile de disciplinare.

În funcție de îmbinarea acestora adaptată nevoilor copilului, predispoziției temperamentale și experiențelor din viața celui mic, părinții ar trebui să genereze un stil personalizat cu ajutorul căruia să crească un copil încrezător, dar disciplinat, adaptabil, independent, creativ și cu o stimă de sine crescută. Literatura de specialitate distinge patru tipuri de parenting, cu caracteristici bine delimitate, care stabilesc în primii 6-7 ani de viață o bază greu de modificat o dată cu înaintarea în vârstă. Din punct de vedere al urmărilor reliefate de viața de adult, specialiștii disting următoarele stiluri parentale:

  1. Stilul autoritar – adepții acestui tip de parenting tind să impună o serie de reguli care trebuie respectate. Copilul nu primește explicații argumentate care să susțină motivele pentru care părintele are așteptări foarte complexe și solicită îndeplinirea cu strictețe a cerințelor sale. De cele mai multe ori nu primește explicații, el trebuie să îndeplinească ce i se cere pentru a nu avea parte de un comportament punitiv al părintelui.

    Această abordare alimentează nesiguranța și lipsa inițiativei cauzate de teama de a nu suporta consecințe. Cu o stimă de sine scăzută, copilul crescut în stilul autoritar tinde să aplice același tip de parenting la maturitate.

  1. Stilul democrat – este considerat a fi cel mai dezirabil dintre cele patru deoarece impune o serie de reguli echitabile care trebuie respectate, alegerea acestora este argumentată și bazată pe fapte concrete, iar eventualele greșeli sunt corectate prin discuții lămuritoare. Așteptările părinților sunt create în conformitate cu capacitatea copilului. Se crede că acesta este cel mai potrivit stil de parenting, întrucât flexibilitatea părinților și atitudinea responsivă la nevoile emoționale oferă încredere de sine crescută și îl motivează să respecte cerințele impuse.
  2. Stilul permisiv – se mai numește și „indulgent”. Adepții lui sunt foarte atenți la nevoile emoționale ale copiilor, neglijând impunerea unei discipline de conduită. Copilul crescut preponderent în acest stil parental are deseori probleme de adaptabilitate. Întrucât părinții nu au niciodată așteptări privind maturitatea lui, copilul tinde să facă doar ce dorește fără a suporta consecințe.
  3. Stilul neglijent – nu se referă la partea materială a creșterii unui copil, ci la cea emoțională. Părinții oferă tot ceea ce este necesar (hrană, siguranță, îmbrăcăminte), dar nu și comunicarea și sprijinul emoțional de care acesta are nevoie. La maturitate, el se adaptează foarte greu regulilor societății, deoarece este obișnuit să procedeze în conformitate cu un sistem propriu de reguli, creat în condiții deficitare de interrelaționare.

Deși specialiștii în domeniu definesc patru stiluri de parenting, în fiecare familie stilul este, de fapt, un amestec între cele patru, stabilit de factori contextuali precum modul în care părinții au fost crescuți, presiunea socială, vârsta și temperamentul copilului, astfel că un stil de parenting care poate fi excelent într-un context, va avea consecințe nepotrivite în altul. De aceea este foarte important ca înainte de a aborda un anumit stil parental și de a hotărî ce este mai bine pentru copil, părinții să observe comportamente, atitudini și reacții ale celui mic.

Mituri despre fertilitate

Sarcina, dar mai ales intenția de a procrea nu sunt deloc lucruri ușoare prin care trec el și ea atunci când decid că este timpul să împlinească scopul pentru care au fost lăsați pe Pământ. Supuși tentației de se informa din surse nefondate care abundă de explicații false, majoritatea omit faptul că cel mai sănătos este să consulte medicul specialist. Astfel că de-a lungul timpului au apărut nenumărate zvonuri cărora oamenii au fost tentați să le dea crezare. În continuare îți voi prezenta patru dintre cele mai populare mituri despre fertilitate:

Un stil de viață sănătos asigură fertilitatea organismului la orice vârstă

Informație parțial adevărată, deoarece stilul de viață influențează în mod direct sănătatea organismului tău. Renunțatul la tratamente medicamentoase și la obiceiurile nesănătoase asigură o stare de bine încadrată în parametri optimi, însă fertilitatea feminină suferă un declin după vârsta de 35 de ani. Astfel că a avea o sarcină în jurul vârstei de 40 de ani implică o responsabilitate foarte mare, dar și asumarea unor riscuri crescute. Specialiștii susțin că perioada propice (din punct de vedere al fertilității) pentru a avea un copil este cuprinsă între 27 și 30 de ani.

Administrarea de anticoncepționale afectează fertilitatea

Este de la sine înțeles că pe parcursul sarcinii administrarea pilulelor contraceptive va fi întreruptă, pentru că rolul lor este tocmai unul inhibator al ovulației. Când acestea nu mai sunt administrate, ovarele își reiau natural activitatea și organismul tău este capabil să procreeze la fel ca oricare altul. Mai ales că aceste tratamente sunt de cele mai multe ori prescrise pentru diferite tipuri de afecțiuni și dereglări hormonale, deci sunt indicate de medicul ginecolog. De asemenea, nu s-au efectuat studii care să ateste acest mit.

Femeile au mai multe probleme de fertilitate decât bărbații

Femeia merge mai des la medicul ginecolog, decât ajunge bărbatul la urolog. Dacă la femei sunt descoperite și tratate anumite afecțiuni, la partenerul ei s-ar putea spune că acestea nu există pentru că nu le-a descoperit. Astfel că există nenumărate mituri conform cărora femeile sunt mai supuse factorilor de risc pentru infertilitate. Conform statisticilor, în 40% dintre cazuri problema este identificată la femeie și în 40% dintre ele la bărbat. În restul de 20%, este vorba despre mai mulți factori neidentificați de medici.

Cu cât te străduiești mai mult, cu atât vei rămâne mai repede însărcinată

Oricât de mult ai planificat acest eveniment important din viața ta, ai folosit calendarul sau aplicații mobile pentru a calcula perioada optimă pentru a procrea sau ai stat în poziții imposibil de imaginat, pentru că ai primit astfel de sfaturi de la prietene, nu ai reușit să obții o sarcină. De ce? Pentru că acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori atunci când nu te stresezi și nu te chinui, ci apare natural. Este evident că tu și partenerul tău aveți controlul asupra unei astfel de situații, însă este nevoie și de puțin noroc.

Cu cât îți dorești mai mult ca acest lucru să se întâmple, cu atât mai mult vei fi tentată să crezi opinii nefondate, sfaturi bine intenționate, dar bazate pe povești transmise din generație în generație care, probabil că au fost create de la un sâmbure de adevăr, dar au ajuns să fie contrazise de studiile medicale efectuate de specialiști. Dacă dorești să rămâi însărcinată, este indicat să consulți medicul specialist și să nu recurgi la niciun fel de metodă periculoasă sau să te bazezi pe spusele altora.

Lucruri ciudate despre nou născuți

Un lucru pe care îl au toți în oamenii în comun este că, la un moment dat, cu toții au fost bebeluși. Pe lângă faptul că au fost adorabili, mămicile lor nu le-au spus și lucrurile mai puțin adorabile sau de-a dreptul ciudate care îi caracterizau atunci când erau nou născuți. Bebelușii sunt fascinanți încă din primele zile de viață, însă există o serie de lucruri bizare care li se întâmplă și pe care ei nu și le vor aminti niciodată pentru că, da, cei mici uită tot ce experimentează în primii trei ani din viață (neuroștiința numește acest fenomen „amnezie infantilă”). În cele ce urmează îți voi enumera o serie de lucruri ciudate care li s-au întâmplat tuturor când erau noi născuți.

Corpul lor micuț are un număr de 300 de oase, în timp ce scheletul unui adult este alcătuit din 206 de oase. Acest lucru se întâmplă deoarece pe măsură ce se dezvoltă, acestea se unesc, scăzând numărul total. De exemplu, în timpul nașterii anumite oase ale craniului se suprapun temporar pentru a facilita venirea pe lume.

Nu au rotulă, ceea ce este benefic pentru stilul lor de viață din primii ani de existență. Cartilajul care înlocuiește viitorul os amortizează șocurile la care sunt supuse picioarele lor atunci când învață să meargă.

Nu simt gustul sărat, dar pot simți alte arome. Până la vârsta de patru luni bebelușii nu pot simți gustul sărat (acest lucru poate fi corelat cu faptul că rinichii lor nu sunt complet dezvoltați și nu pot procesa clorura de sodiu), dar își pot aminti gustul mâncării consumate de mămică în timpul sarcinii. Acest lucru va influența viitoarele lor preferințe culinare din viața de adult. Asta se datorează faptului că lichidul din sacul amniotic este influențat de gustul alimentelor ingerate de mamă.

Deși nu pot simți gustul sărat în primele luni de la naștere, bebelușii au de trei ori mai multe papile gustative decât adulții, adică 10.000.

Părul de pe corpul lor cade în decurs de trei luni. 33% dintre nou născuți au pe corp la naștere așa-numitul „lanugo”, adică un strat de puf cu o textură fină care îi ajută să își mențină temperatura corpului în mediul extrauterin. Studiile au demonstrat faptul că în pântece (în jurul vârstei de patru luni) li se formează o mustață care, mai apoi, se extinde pe tot corpul în decurs de o lună.

Pot înghiți și respira în același timp până la vârsta de șapte luni. Acesta este motivul pentru care pot devora o sticlă de lapte fără pauze.

Greutatea lor se dublează până la vârsta de șase luni și se triplează în primele 12 luni de viață. Dacă pare a fi un lucru obișnuit, pentru că asta li se întâmplă tuturor, gândește-te cum ar fi să i se întâmple asta unui adult.

Seria de curiozități legate de nou născuți prezentată mai sus face parte dintr-o gamă mult mai largă de astfel de lucruri ciudate, dar dacă știi exact la ce să te aștepți atunci când urmează să devii părinte, nici unul dintre ele nu trebuie să te sperie, pentru că ele sunt normale și amuzante în unele cazuri. Mai mult decât atât, toate acestea ți s-au întâmplat și ție, doar că nu îți amintești.

Cum găsești un pediatru potrivit pentru bebelușul tău

Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale existenței umane este cel legat de sănătate, poate chiar cel mai important. Cu atât mai mult atunci când trăiești o experiență nouă și delicată: aducerea pe lume a unui copil, de care vei fi responsabil încă de dinainte de a se naște. Un aspect însemnat este determinat de cât de corect ești informată cu privire la creșterea celui mic, iar una din sursele cele mai sigure este reprezentată chiar de medici. Așadar, alegerea unui medic pediatru este o decizie importantă (întrucât el va monitoriza starea bebelușului încă din primele zile de viață) care e bine să fie luată pe în baza unor criterii de selecție, pe care ți le prezint în cele ce urmează.

1. Referințe și recomandări – cea mai simplă modalitate care te poate ajuta să iei decizia potrivită este una bazată de experiențele apropiaților. Reputația unui pediatru poate fi edificatoare în aceste circumstanțe. Acest tip de informare nu poate nu poate fi niciodată prematură, dimpotrivă, e indicat să începi să te documentezi înainte de nașterea bebelușului pentru că acest proces necesită resurse de timp.

2. Experiența în domeniu – faptul că prietenii tăi recomandă anumiți medici cu care au colaborat, nu garantează că aceștia au o experiență vastă în domeniu. E bine să ții cont de perioada de timp în care medicul pe care l-ai dori pentru copilul tău a profesat pentru că așa vei ști că a trecut prin experiențe diverse și poate înțelege mai bine temerile și curiozitățile tale.

3. Disponibilitate – un aspect relevant în alegerea pediatrului pentru copilul tău este disponibilitatea acestuia de a te consilia și telefonic atunci când timpul nu vă permite să vă întâlniți sau când există situații care nu suportă amânarea. Starea de sănătate a bebelușilor se poate modifica subit din cauze necunoscute de tine, deci este important să poți apela la un medic chiar și în mijlocul nopții.

Disponibilitatea sa poate fi extrapolată și în cazul unei programări deja stabilite, dar care te face aștepți în fața cabinetului zeci de minute. E foarte important ca medicul să respecte orele de întâlnire stabilite și să dea dovadă de seriozitate, pentru că bebelușii nu vor știi că pediatrul nu respectă programul și că ei trebuie să aștepte cuminți.

De asemenea, trebuie să te informezi și cu privire la personalul care se va ocupa de cel mic în lipsa medicului, pentru ca, la fel ca noi toți, și pediatrilor li se poate întâmpla să aibă nevoie de o zi liberă. Dacă pe lângă toate acestea, medicul este dispus să facă vizite la domiciliu, pentru a-ți ușura experiența, cu siguranță că ești pe cale să faci alegerea potrivită.

4. Atitudine – dacă medicul pediatru al bebelușului tău efectuează consultul, după care nu își mai arată interesul, ar fi indicat să îți reconsideri alegerea. Ideal ar fi ca medicul respectiv să dea dovadă de atitudine proactivă, să anticipeze situațiile delicate, schimbările și nevoile tale și ale celui mic. În principiu, filosofiile voastre trebuie să  fie similare, pentru a nu exista conflicte de opinii care ar putea periclita relația cu cel mic.

Meseria de părinte nu este una tocmai ușoară, mai ales dacă este vorba despre primul copil, de aceea ai nevoie de tot sprijinul și ajutorul specialiștilor. Atunci când ai restrâns lista de opțiuni la cea care pare să îndeplinească cerințele, este indicat să ai o întâlnire cu medicul pentru a-ți forma propria opinie, dar și pentru a evalua nivelul de compatibilitate dintre voi. Există cazuri în pacientul nu se simte confortabil în prezența medicului, dar în situația dată, tu ești cea care decide în locul bebelușului, așadar este necesar să hotărăști în conformitate cu așteptările și convingerile tale.

Cum să plănuiești vacanța de vară dacă ai un bebe

Cu siguranță că cea mai avantajoasă modalitate de a petrece un concediu atunci când ai un bebe este să îl lași în grija părinților sau a socrilor, dar ce faci atunci când aceasta nu este o opțiune? Cu siguranță că nu renunți la călătoriile care îți fac atât de multă plăcere, însă trebuie să acorzi mai multă atenție planificării acesteia. Atunci când în viața ta apare un copil îți modifici prioritățile, destinațiile de vacanță și itinerarul, mărimea bagajelor și întregul program. Ideile creative și sfaturile pentru mămici sunt întotdeauna binevenite, mai ales dacă ele se află la un click distanță de tine. Iată câteva dintre gândurile pe care trebuie să le ai în minte atunci când intenționezi să pleci în vacanță alături de micuțul tău.

Primul argument la care trebuie să te gândești atunci când alegi să mergi în vacanța de vară alături de bebelușul tău (chiar dacă asta înseamnă aproximativ vârsta de 5-6 luni) este acela că e bine ca mediile în care petreceți timp împreună să difere. Astfel bebelușul poate primi toată atenția din partea voastră, departe de stresul cotidian sau de device-urile care răpesc atât de mult timp și poate fi integrat în toate activitățile tale de relaxare.

Al doilea motiv pentru care este recomandat ca vacanțele de cuplu să îl includă și pe cel mic e reprezentat de resorturile destinate celor mici. Acestea includ spații în care întreaga familie se poate relaxa, unde ai la dispoziție tot ceea ce ai nevoie pentru micuț: scaun multifuncțional pentru alimentație, premergător  sau hamac. Așadar, un sfat de care este bine să se țină cont este documentarea în avans cu privire la destinația de vacanță.

Odată stabilit locul perfect, este bine să ai în vedere modalitatea de transport din două perspective: în primul rând nu trebuie să existe temeri cu privire la călătoriile cu avionul, mai ales dacă optezi pentru o cursă de noapte. Bioritmul bebelușului va funcționa normal și există mari șanse ca acesta să doarmă pe parcursul călătoriei.

Cea de-a doua perspectivă din care trebuie gândit transportul se referă la mijloacele care îți vor ușura munca. Unul dintre ele este căruciorul, iar vestea bună este că există unele special concepute pentru avion, astfel încât să le poți lua cu tine chiar și pe alt continent. Cel de-al doilea este marsupiul – un sistem de purtare al celui mic cu ajutorul căruia poți avea în permanență mâinile libere.

Cu privire la nevoile constante ale celui mic, este recomandat ca bagajul de mână să conțină cel puțin trei schimburi de haine. Nu poți fi niciodată sigur că hainele vor ajunge la destinație curate și uscate. Scutecele sunt, și ele, lucruri de care nu trebuie să uiți, dar nici de șervețele, dezinfectant sau crema de protecție solară.

În funcție de preferințele alimentare ale bebelușului, dar și de etapa de dezvoltare în care se află, în geanta de călătorie pot să se regăsească fructe, iaurt, piure, legume sau biscuiți, dar și apă.

Poate pare ciudat, dar nu de puține ori mămicile care pleacă în vacanță alături de bebelușii lor au parte de o experiență mai plăcută, întrucât îl știu pe cel mic în siguranță, aproape de ele, dar și pentru că au parte de un program echilibrat, fără excese de niciun fel. Având în vedere posibilitățile nelimitate de a călători cu familia, tu unde ai alege să îți petreci vacanța alături de bebelușul tău?

Mituri legate de alăptare

alaptare

În mare majoritate, mamele își doresc să ofere copiilor tot ceea ce este mai bun și știu că laptele matern este cel mai eficient aliment când vine vorba despre alimentația acestora. De altfel, alăptarea la sân este unul dintre cele mai bune lucruri ce pot fi făcute pentru o dezvoltare armonioasă a copilului. Nimeni nu spune că este simplu să alăptezi. Vei avea nevoie de câteva săptămâni să înveți și în toată această perioadă este posibil să întâmpini dificultăți.

Dacă în trecut tinerele mame nu prea aveau acces la informație, azi lucrurile s-au schimbat
Poate că până mai „ieri” lipsa posibilităților de a te informa corect te putea scuza în situația în care te lăsai ghidată de sfaturile bunicii bazate pe mituri și credințe – bine intenționate, de astfel, dar nefundamentate de știința medicală. Azi, nu vei avea nicio scuză dacă vei lua de bun tot ceea ce ţi se spune. Informația medicală abundă și vei putea face diferența între ceea ce este adevăr și ceea ce este fals în procesul alăptării.

Miturile sunt depășite. Este evident că susțin povești contrazise coerent și concret de numeroase studii medicale. Îți rămâne să înveți să le eviți sau să le elimini din viață copilului tău.

Cele mai uzitate 3 mituri legate de alăptare

Nu am lapte suficient pentru copil

Una dintre cele mai mari temeri ale mamei care alăptează. Te confrunți cu ea? Ia în calcul că alăptând la sân nu poți să știi cât lapte consumă copilul la o masă – doar cu biberonul poți ține cont de măsurători exacte.

În primele zile ce urmează nașterii vei produce într-o cantitate mică doar colostru, o substanță de culoare gălbuie. Colostrul conține grăsimi, proteine și anticorpi, ceea ce înseamnă că sugarul va fi protejat de infecții și că i se va activa sistemul imunitar. În această perioadă sistemul digestiv al copilului începe să lucreze și nu îi sunt necesare cantități mari de alimente. Pe de altă parte, colostrul conține de două ori mai multe calorii decât laptele, de aceea, cantitatea mică secretată va fi suficientă pentru hrănirea copilului în primele zile de viață. Așadar, în primele zile de după naștere, laptele nu va curge în valuri și nu are sens să îți faci probleme că nu ar fi suficient.

Apoi, în primele luni de viață vei merge periodic cu copilul la medicul pediatru și, între altele, acesta îl va cântări în mod regulat. Dezvoltarea normală a copilului îți va contrazice în mod cert temerea.

Refuză să urmezi sfaturile care susțin că ar fi potrivit că pe lângă alăptarea la sân să introduci și formule. Este firesc ca în situațiile în care din alimentația copilului sugar fac parte și formulele, acesta să consume o cantitate mai mică de lapte la sân. Doar că așa, într-adevăr, în timp, vei produce mai puțin lapte.

Laptele meu nu este bun

Înainte de a crede cu tărie că nu ai lapte bun, ia în calcul că există o singură excepție în care compoziția laptelui matern poate să fie diferită de la o mamă la alta: o problemă medicală. Acest lucru este valabil chiar și în cazul mamelor care nu se pot bucura de un regim alimentar echilibrat.

Compoziția laptelui matern variază însă în funcție de stadiul de dezvoltare al copilului. Pe de altă parte, chiar și în timpul unei sesiuni de alăptat se schimbă compoziția laptelui. De exemplu, laptele pe care copilul îl primește la începutul suptului este mai ușor, acesta potolește setea sugarului. Laptele pe care îl primește în următoarele câteva minute este cel care conţine mai multă grăsime și are o valoare nutritivă mare.

Bineînțeles că există mame care nu pot sau își doresc să alăpteze. Dar dacă poți și intenționezi să alăptezi nu trebuie să îți faci griji legate de calitatea laptelui. Este excelentă!

Laptele meu este apos, trebuie să opresc alăptare

Foarte adevărat, laptele matern este uneori apos, doar că acest lucru este normal. După cum s-a menționat anterior, la începutul unei sesiuni de alăptare laptele este mai apos, conţinând mai multă apă şi zahăr şi mai puţină grăsime. De-abia după câteva minute copilul va primi lapte bogat în grăsime.

Ai face o greşeală să compari culoarea laptelui tău cu aceea pe care o are formula, deoarece acestea sunt foarte diferite. Laptele matern are mai clar și mai apos decât formula – acesta este aspectul său natural.

Cum să crești un copil încrezător

Ca părinte, vrei să te asiguri că micuțul tău nu va avea niciun fel de probleme în a-și exprima gândurile, a se afirma și a fi încrezător în propriile forțe. Pe de altă parte, un copil prea încrezător în el, care este supraevaluat de părinți, poate crea probleme. Diferența între a-i spune copilului tău că e cel mai bun, indiferent dacă e sau nu și a-i lăuda punctele forte, este una clară. Un copil prea lăudat va fi extrem de încrezător, chiar și atunci când nu este cazul, el devenind arogant. Un copil care își cunoaște puterile și slăbiciunile, va știi să aleagă situațiile din care va avea de câștigat.

Lasă-l să cadă

E important ca fiecare copil să învețe că eșecurile și căzăturile sunt obstacole pe care trebuie să le depășească singur, nu să îi fie rezolvate de alți oameni (în cazul de față, de părinți). Copilul tău trebuie să știe că nu întotdeauna va fi cineva acolo să îl ridice și să îl facă să zâmbească așa că trebuie să învețe cum să facă asta singur. Ca să faci asta încearcă să nu intervii decât în cazuri absolut necesare.

Nu-i fă complimente false

Oferitul de complimente copiilor poate avea două tăișuri: fie crește cu impresia că e mai bun decât e de fapt, caz în care va fi dezamăgit destul de tare când va afla că nu e așa, fie va ajunge să nu îți mai creadă complimentele, provocându-i opusul a ceea ce vrei să faci, făcându-l deci să îi scadă încrederea în sine.

Citește continuarea pe: BunaDimineata.ro

Cum îți disciplinezi copilul

Disciplinarea copiilor noștri este un lucru esențial pentru ca aceștia să capete abilitățile sociale necesare în viață. Această disciplină însă, se obține în timp și e nevoie de multă atenție din partea părinților. Totuși, disciplina înseamnă pe de o parte corectarea comportamentelor negative și întărirea comportamentelor pozitive. Cum poți face asta și unde intră pedeapsa în această ecuație?

Disciplina în funcție de vârsta copilului

Disciplinarea copilului tău ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă, astfel încât să creezi o bază pe care să îl poți educa. Începând din momentul în care bebelușul devine mobil și activ fizic, trebuie să începi să faci diferența între lucrurile care îl ajută să învețe și să înțeleagă mediul său înconjurător și lucrurile care îi pot dăuna. Astfel, înainte să îl cerți sau să îi spui nu, îndepărtează din câmpul său vizual toate obiectele cu care nu are voie să umble (fie pentru că sunt un pericol pentru el, fie că sunt prețioase pentru tine). Apoi, încearcă să introduci obiecte care să îi stârnească interesul. Totodată, poți începe să introduci indicații verbale care, în timp, îl vor face pe micuțul tău să înțeleagă ce vrei să spui. De exemplu, dacă copilul tău merge spre priza electrică, poți să îi spui pe un ton jucăuș, dar ferm, „ah aah”. Asta îi va distrage atenția, iar semnalul tău va fi înregistrat de copil. În timp, copilul va înțelege de unul singur că priza electrică nu e de atins.

Pe măsură ce copilul crește, ai grijă la metodele de disciplinare pe care le folosești, de la revocarea unor privilegii precum urmăritul programului preferat la televizor, la pedepse active precum curățarea camerei. Asigură-te că metoda pe care o alegi se potrivește personalității copilului tău și că acesta nu va reacționa mai urât, în semn de răzbunare.

Recompensarea comportamentelor pozitive

Așa cum îl pedepsești atunci când face ceva rău, tot așa trebuie să îl recompensezi pentru faptele bune. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să îi dai copilului tău o ciocolată întreagă de fiecare dată când face ceva bine. În funcție de acțiunea făcută de acesta, alege între un „Bravo” sau un „mă bucur că ai făcut…” și o recompensă mai substanțială (dacă este un comportament pozitiv excepțional).

Citește continuare pe: BunaDimineata.ro

4 motive să nu îi dai un nume bebelușului înainte de naștere

Cu siguranță de abia aștepți să afli sexul copilului tău și să începi să îi găsești un nume și hăinuțe drăguțe pentru primele săptămâni de viață. Însă, există famili care nu doresc să afle ce vor avea: băiețel sau fetiță, și așteaptă nu nerăbdare să treacă cele 9 luni și să aibă o … surpriză. Indiferent de categoria în care te afli, noi îți oferim 5 motive pentru care să nu îi cauți un nume bebelușului tău înainte de naștere.

  1. Surpriză. Este…

Nu-i așa că îți plac suprizele? Știm că ești nerăbdătoare să afli sexul bebelușului, dar parcă toată sarcina va fi mult mai intersantă în acest fel. Chiar dacă te gândești deja la nume fără să știi dacă vei avea o fetiță sau un băiețel, îți recomandăm ca în loc să te stresezi cu numele, mai bine profită de această perioadă frumoasă și focusează-te asupra alimentației sănătoase și a propriei persoane. Iar atunci când îți vei ține bebelușul în brațe pentru prima dată îți vei da seama exact ce nume să îi pui.

  1. Personalitatea bebelușului nu se potrivește cu numele ales

Nu poți să știi ce personalitate va avea copilul tău nici măcar în primele luni de viață, darămite în timp ce se află încă în burtica ta. Ce vei face dacă vei observa că micuțul tău are o personalitate aparte, iar numele nici cum nu vrea să se potrivească cu aceasta?

  1. Gândește-te la nume mai mult timp

Bebelușul va purta numele ales de tine și partenerul tău toată viața lui, astfel că acesta trebuie să fie unul ales bine. Niciodată nu te grăbi sau asculta de alte persoane, este o alegere pe care o veți face doar voi. De asemenea, nu te lăsa influențată de familie sau de un unchi care neapărat vrea ca bebelușul tău să îi poarte numele.

  1. Nu te simți ok cu alegerea făcută

Nu o singură mamă regretă numele pe care i l-a pus bebelușului ei. Astfel că, înainte de a înregistra numele în certificatul de naștere, așteaptă câteva zile și vezi dacă într-adevăr acesta este cel pe care vrei ca micuțul tău să îl aibă. Dacă ești nehotărâtă, alege mai multe nume și încearcă să vezi dacă i se potrivesc bebelușului tău. Într-un final, vei vedea că îl vei găsi pe cel potrivit atunci când te aștepți mai puțin.

Ține minte un lucru: chiar dacă te decizi înainte de naștere sau după asupra numelui, așteaptă câteva zile până să te hotărăști cu adevărat. Este mai bine să fii 100% sigură, decât să ai regrete și să trebuiască să îi schimbi numele oficial.

foto

Misiunea unei mame e să aibă un copil fericit

Ştim că fiecare mamă îşi doreşte în primul rând un copil cuminte şi bine crescut. Însă pentru asta în p trebuie să aveţi un copil fericit. Fiindcă un copil fericit e ma ipuţin probabil să fie mereu nemulţumit, răutăcios sau violent. De aceea ar trebui să vă apropiaţi mai mult de copilul vostru, să îi vorbiţi cu dragoste, să staţi cu el din placere, să îl dojeniţi cu calm, să nu îi forţaţi deciziile, să nu îi îngrădiţi libertatea, să nu îl speriaţi cu `poliţia sau bau-bau` şi să faceţi împreună cât mai multe activităţi ce îl vor face un copil fericit. Nu ştiţi care sunt astea? Va dăm noi câteva idei:

1.Cât mai multe jocuri creative

Un copil plictisit e un copil care cere mereu atenţie în moduri mai puţin frumoase. Dacă aveţi un copil rău şi agitat, poate cel mai bun lucru pe care îl puteţi face sunt activităţile creative. Acum găsiţi în magazine foarte multe jocuri ce stimulează imaginaţia, jocuri logice dar şi jocuri de perspicacitate . Dacă nu vă pricepeţi la `inventat jocuri` poate ar fi o idee bună să le cumpăraţi. Astfel copilul va avea activitate şi va sta liniştit mai mult timp (mai ales dacă staţi în compania lui şi vă jucaţi împreună).

2. Multe activităţi creative

Dacă jucatul împreună vă ocupă toată după-masa poate ar fi bine să îi pregătiţi un `atelier de creaţie`. Tot ce are nevoie este un birou (măsuţă) scaun, vopsele, creioane, plastilină, astfel încât să poată colora, desena, picta, modela etc. Ca să simtă că operele lui sunt apreciate puteţi să îi daţi notă la final şi să agăţaţi la `expoziţie` cele mai frumoase lucrări. Astfel chiar dacă nu staţi lângă el non-stop el îşi va da strădania.

3. Activităţile fizice sunt sanatoase şi foarte apreciate

Deja de la 3 ani îl puteţi duce cu bicicleta în parc şi la înot. Apoi pe măsură ce creşte îl puteţi da la diferite activităţi sportive care o să-l facă fericit, cum ar fi: dansuri moderne, dansuri sportive, fotbal, balet, karate, judo, schi etc. Dacă bugetul vă limitează puteţi dansa Zumba împreună urmărind programe de pe YouTube sau puteţi juca jocuri în doi (tenis, volei, etc) în parc.

3. Bancurile ajută!

Un copil fericit e un copil cu simţul umorului dezvoltat. Când părinţii glumesc cu copii lor, le dau acestora de gândit într-un mod creativ. Glumele şi râsul ajută copilul să diminueze stresul şi supărările şi în plus îl vor ajuta pe viitor pentru o viaţă socială de succes. Aşa că nu ezitaţi să fiţi bufonul casei!

4. Vacanţele nu sunt numai pentru cei mari

O schimbare de mediu face în totdeauna bine. Copii trebuie învăţaţi de mici cu schimbările, cu plimbările, cu vacanţele pentru a se putea adapta cât mai uşor la situaţii şi locuri noi. O idee bună ar fi o vacanţă la mare fiindcă nisipul şi marea o să-i facă foarte fericiţi, vor consumă multă energie şi vor sta liniştiţi. Vacanţele la munte sunt mai apreciate iarna când puteţi să îi duceţi la derdeluş. Vacanţele în hoteluri tematice, special create pentru copii o să vă salveze orice city break în familie. După ce au 7 ani puteţi organiza vacanţe la Disneyland şi în Aqua Parc-uri.

5. Aveţi grijă de nevoile primare ale copilului

De cele mai multe ori un copil nu are nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit. Dacă e bine hrănit (cu porţii echilibrate din punct de vedere nutritiv) dacă e odihnit (doarme bine toată noaptea) şi este iubit (petreceţi cel puţin 2 ore exclusiv cu el făcând activităţi, sport, plimbări, jocuri împreună) aveţi cele mai mari şanse să fiţi o mama bună!

foto

1 2